De fapt, din punctul meu de vedere, omul s-a născut cu un dar extraordinar, acela de a fi perfect (capabil să iubească, capabil să iubească necondiționat, posibilitatea de a se ferici din lucruri mărunte, fără egoisme gratuite sau dorința de a manipula – aceste aspecte le-am enumerat aleatoriu, sau poate, înconștient, mă surprind considerându-le cele mai importante). Tranziția omului perfect, forțat să se adapteze la societate îl face să-și piardă din aceste abilități, începe să aibă a face cu dragostea condiționată, deoarece i se induc anumite condiționări: orice ai face, evoluezi într-o goană după îndeplinirea regulilor: trebuie să mănânci pentru că dacă nu, nu vei putea ieși la joacă, trebuie să dormi, dacă nu, nu vei primi jucăria ta preferată – toată viața ta începe să devină un maraton după mulțumirea părinților tăi care te constrâng să te comporți într-un anumit fel pentru a-ți oferi zâmbetul și gesturile lor de iubire – de aici începi să guști din sentimentele condiționate, descoperi manipularea – începi să plângi pentru că știi că vei primi lucrul pe care îl dorești – încetul cu încetul te depărtezi de starea ta pură, se pare că, încă din copilărie.

Prin urmare, te naști perfect, devii “diform”, după care începi să simți nevoia de ajustări, transformări, pentru că începi să te întrebi: Oare e normal să nu îmi dau seama dacă am iubit vreodată cu adevărat sau nu? Ce este aceea iubire necondiționată? Începi să citești cărți din care aflii că nu e bine să-ți alimentezi ego-ul, că poți să-ți controlezi gândurile prin meditație și multe alte aspecte care de fapt le deții, dar neînvățându-te nimeni să le folosești, devin greu de însușit, ceea ce e firesc.

Din câte știu, nu mi-am propus să fac o anchetă a “vinovatului”, pentru că dacă am fi tentați să dăm vina pe modul în care am fost crescuți, acesta vine la rândul său din modul în care au fost ai noștri crescuți, și tot așa până la “început”. Mă voi opri asupra încercării noastre de a corija egoismele, răutățile – aceste handicapuri pe care le-am dobândit pe parcurs și care au devenit un stil de viață. Nu am descoperit până acum un “manual” general valabil, care să nu se ocupe doar la suprafață și să pătrundă până la “rădăcina” problemei, dar știu că există un mod de viață care tinde spre acel mod sănătos de a gândi și de  a  ne adapta la societate. Printre aceste moduri de a gândi:

Știai că…?

Că în această lume există un restaurant pe nume Exchange Buffets care funcționează pe “sistemul de onoare” – comanzi ce dorești, consume, faci chiar tu socoteala și achiți nota, iar atunci săracul, cerșetorul se simte tratat ca un om de onoare  și vrea să merite încrederea care i se acordă, prin urmare schimbi o persoană fără a o jigni, dându-i o frumoasă reputație de meritat.

Că poți critica și fără a crea antipatii, prin puterea exemplului unui șef care în loc să îi mustre pe angajații săi pentru că fumau într-un loc unde fumatul era oprit, în loc să le spună pe un ton antipatic ulterior: Ieșiți afară și fumați!, i-a făcut să-și simtă importanța dându-le câte o țigară bună și spunându-le: Mi-ați face mare plăcere dacă ați fuma țigările afară!.

Că problema sexuală într-un cuplu vine în primul rând și, contrar celor ce s-ar putea crede, din grijile provocate de lipsa banilor, iar satisfacerea simțurilor nu este decât una din numeroasele bucurii ale căsătoriei, dar dacă această condiție nu este îndeplinită, întregul edificiu se prăbușește.

Că soarele va reuși mai bine decât vântul să dezbrace; blândețea, cuvintele bune vor avea asupra oamenilor mai multă influență decât toată furia și gălăgia lumii.

Că într-un ziar scria: “Aici zace corpul lui William Jai. El muri  apărându-și cu ardoare opiniile. El avea dreptate. Toată viața a avut dreptate. Dar nu a murit mai puțin. Decât dacă nu ar fi avut.”

Dar acestea sunt doar câteva din noutățile străvechi și neperisabile ale Artei de a reuși în viață.

Despina

Unul dintre crezurile sale spune că „ajutându-i pe alții, devii tu mai bun. Nu ei neapărat, nu lumea, ci tu”. Simțul dezvoltat al spiritului social și dorința de a construi un sine frumos l-au făcut încă din clasele primare să-ajute nevoiașii, să îngrijească și să educe alți copii nu cu mult mai mici decât el.

Voluntariatul l-a început în clasa a XII-a, când a ajuns în București la Asociația Orașul Speranței, unde s-a ocupat de copii străzii. În timpul studenției a urmat voluntariatul umanitar din Afganistan (prin intermediul unui ONG din Statele Unite), acțiune pe care a repetat-o în Albania, Turcia, Ucraina și Republica Moldova. Unul dintre numeroasele proiecte umanitare în care este implicat Iulian se numără „Pași pentru viață”. Inițiat în 2009, proiectul își propunea să strângă bani suficienți pentru o cameră sterilă în secția de oncologie pediatrică a spitalului Marie Curie (deoarece tratamentul cu citostatice scade considerabil imunitatea copiilor, îmbolnăvindu-se apoi foarte ușor). Entuziasmul, pasiunea și munca depusă de Iulian a adus rezultate, ca orice acțiune a sa de altfel (de natură culturală, educațională, socială).

Pe lângă toate acțiunile umanitare, Iulian a fost sârguincios și în ceeea ce privește educția sa. A terminat Teologia la București (cu bani strânși lucrând în construcții pentru a-și plăti facultatea), are deja trei masterate (Cultură și civilizație ebraică – Litere; Familia rromă la Sociologie; Managementul resurselor la Jurnalism) și plănuiește să aplice anul viitor la Teatru. Ca job-uri, Iulian a avut dintre cele mai diverse: om care face de toate în cafenea, manager de magazin, responsabil pe resusurse umane, manager de eveniment – dovedind tărie de caracter și multă ambiție.

Lipsit de prejudecăți și viziune negativă asupra lucrurilor, Iulian Văcărean reușește să fie un model pentru oricare din noi. Experiențele și provocările prin care a trecut, credința sa sinceră în schimbarea lumii cu pași mici, transformarea obstacolelor în motivație și multă ambiție sunt lucrurile care-l definesc și dau tuturor lecții de altruism și valori sociale. Toate acestea nu fac decât să ne dea speranța unei  lumi mai bune, a unei zi de mâine mai bune și dorința de a fi noi înșine, măcar o dată, alinarea suferinței unei persoane.

Adriana

Cartea face parte din categoria scriiturilor self-help și este dedicată tuturor celor care vor să învețe să-și îmbunătățească sinele prin conștientizarea strategiilor și instrumentelor care ne ajută să rezolvăm orice problemă, intrumente care sunt la îndemâna noastră, dar care nu reușim întodeauna să le „vedem”. Cele 413 pagini explică în cel mai mic detaliu cinci mari principii, fiecare în capitole separate, care oferă o viziune foarte amplă și detaliată asupra dezvoltării de sine: DIRECȚIE, nu dinamica; CONCENTRARE, nu timp; CAPACITATE, nu conformism; ENERGIE, nu efort; IMPACT, nu intenții;

În cartea lui Cooper găsim explicații pentru un lucru pe care mulți nu-l știau, și-anume faptul că negativismul este o tendință naturală și normală a creierului nostru – implicată fiind legea atracției (atragi lucrurile pe care le gândești) și rezistența creierului la schimbare. Având în vedere că acesta e un model identic cu creierul strămoșilor noștri de acum câteva mii de ani și dorește mare parte din lucrurile pe care și le dorea atunci, noi trebuie să-l îndrumăm pe direcția pe care NOI o vrem, să-i schimbăm cursul lui fix, să-i îmblânzim anumite zone care ne încetinesc din drum.

Unul dintre cele mai bune sfaturi dat de autor este „stay hungry, stay  foolish”, motto care îndeamnă la a-ți concentra energia doar pe obiectivele personale, fără a fi influențat de opiniile și scopurile altora și „trecerea” peste regulile care te-ar putea împiedica în realizarea propriilor valori sau obiective. Practic, este vorba despre o tactică de controlare (mai degabă decât o încălcare) a vechilor obiceiuri ale creierului tău sau a altcuiva, în niciun caz nu se face referire la expimarea capacităților personale.

Fie că vorbim de un lider, un manager sau o simplă persoană care pur și simplu vrea să pună capăt dorinței nesfârșite a creierului de a amâna, ceea ce este esențial de conștientizat este faptul că impactul pe care îl poate avea o acțiune este mult mai puternic decât intențiile inițiale (oricât de nobile ar fi acestea).

Cartea merită citită de toți cei dispuși să nu se lase condiționați de circumstanțe, de orice fel de bariere sau de propriile limite psihologice. Sfaturile se bazează pe numeroase exemple de experiențe ale unor oameni celebrii (Orison Marden, un avocat faimos al New York-ului; Richard Branson, deținătorul casei de discuri Virgin Record și a companiei Virgin Altlantic Airways; Ray Kurzweil – fondatorul a nouă companii în 39 de ani) care-au stârnit admirație și respect pentru că au avut curajul de a face lucrurile altfel.

Adriana Sorean

Iata ca in pofida etatii duse la extreme de genul 100, femeile inca mai pot invata de la barbati, desi de multe ori nu le place sa recunoasca. Dar femeile 11even-iste recunosc, apreciaza si se lasa invatate, pentru ca docilitatea este uneori, trasatura specifica de obicei femeilor. Si uite asa 11even merge inainte, cu pasi repezi si randament maxim!

Despina

Dacă propunerea noastră îți face cu ochiul, uite ce trebuie și tu să faci:
- demonstrează-ne că vrei să fii ambasador al 11even.ro într-o postare pe blogul tău
- dă un link către apelul de pe blogul tău
- după ce ai postat părerile tale pe blog, trimite-ne linkul pe contact at blogalinitiative. ro

Și pentru că suntem de treabă, îți spunem și că apreciem creativitatea. Așadar, ideile inedite sunt binevenite. Încearcă să abordezi subiectul 11even în modalități cât mai diverse, însă fără să îți obosești cititorii. Recomandarea noastră este să respecți cerințele punctate mai sus și vei fi răsplătit pe măsură.

Pentru mai multe informații te invităm pe Blogal Initiative, Chinezu a fost foarte drăguț cu noi și ne-a ajutat să promovăm campania.

Și pentru că suntem convinși că există o serie de tineri entuziaști care vor să se implice în acest proiect de mare anvergură, ne-am gândit să-i sprijinim și să le oferim șansa de a se alătura echipei 11even. Având în vedere că la Cluj e locul unde „the magic starts”, căutăm oameni simpatici și voioși, responsabili și puși pe treabă, înțelegători și iubitori de deadline-uri, pentru a lucra alături de noi

Mai exact căutăm:
- Un „DTP entuziast” gata să-și ofere ajutorul pe partea de design și în crearea de materiale grafice pentru 11even. Va lucra alături de Andrei și ne va demonstra abilitățile sale în materie de programe de editare grafică.
- O „Asistentă minune” dispusă să-și țină mereu telefonul alături și să răspundă pentru urgențele care apar (s-ar putea să fie vorba chiar de o ieșire în oraș, însă putem să spunem că și asta e o urgență, așa-i?). Minunea noastră ar trebui să fie foarte familiarizată cu programele office, să ne învețe mai multe despre Gmail și să știe tot felul de tips & tricks referitoare la managementul timpului.
- Un „Coordonator cu potențial de șef” care să țină legătura cu evenimentele din țară, prietenos și simpatic, mereu cu telefonul alături și (aproape) dependent de email.
- Un „Social Media passionate” capabil să scrie texte simpatice (așa cum e acesta, evident) și care să vrea să învețe mai multe lucruri despre ceea ce înseamnă comunicarea online.

Acestea fiind spuse, încheiem transmisiunea și vă promitem că citim toate aplicațiile voastre. Dacă v-am stârnit interesul așteptăm câteva rânduri într-un email și un cv la adresa contact@11even.ro trecând la subiect poziția pentru care aplicați. Pentru întrebări punctuale nu ezitați să ne lăsați un mesaj pe Facebook

Cu drag,
echipa 11even 2012

PS: posturile sunt pe bază de voluntariat

PS2: mai aveți timp să aplicați până vineri 30 martie 2012